Stau în faţa acestei pagini, deocamdată goală, şi ma simt ca în prima zi de şcoală, pe vremea când stateam timidă în băncunţa mea, cercetând cu neîncredere, fiecare element nou care îmi ieşea în cale şi fiecare persoană care putea face subiectul unei noi prietenii. Nu vă impacientaţi, nu este vorba de PRima zi de facultate, ci doar de micuţa şi uitata sub teancul de amintiri, adunate de atunci peste ea, primă zi de şcoală generală. A trecut o groaza de timp şi multe s-au schimbat de atunci... Acum am ajuns în momentul critic la care reflectam, la vremea respectivă, cu entuziasm: ,,ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare?". Iată că acum sunt MAAAARE! Un ,,mare" compus din 22 de ani, alături de cele câteva kilograme, care reuşesc, cu greu, să facă faţă rafalelor de vânt ce mă atacă în timpul marşului stradal. Aşa ,,mare" cum sunt, ma număr PRintre stundeţii anului 4 (ultimul din păcate) al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice - David Ogilvy, din cadrul S.N.S.P.A-ului. Câta mai denumirea... şi când te gândeşti că mulţi se uită strâmb la mine când pronunţ acest nume cu alură de titlu nobiliar. Eh! asta e! nu stiu ei ce pierd daca nu au auzit de facultatea asta... Sa nu divagam însă de la subiect. După cum spuneam, acum sunt mare şi am ajuns la momentul ala critic şi puţin dureros, cu ,,acum trebuie să fac ceva cu viaţa mea". Din acest punct de vedere, consider că soarta mi-a fost hotărâtă în momentul alegerii facultăţii, ale cărei banci le sprijin cu drag, atunci cand mai vin pe la ore :) Şi uite aşa ajungem din nou, la bine-cunoscuta întrebare, care continuă să ne inunde cu o frecvenţă covârşitoare timpanele, încă din PRima zi de facultate: ,,De ce aţi ales voi, copilaşi, (ca sa nu citez un aspru critic in viaţa şi să zic ţurţuraş) această facultate?" Ei bine, răspunsul meu la această întrebare pare să rămână constant, din primul an de facultate şi până acum: din devotament faţa de ...creativitate. Aşadar, am considerat că această facultate mă va ajuta să îmi dezvolt şi să îmi fructific spiritul creativ, ce sper că încă se mai ascunde pe undeva prin acest viitor ,,specialist PR" cu diplomă. Dacă îmi va ieşi sau nu partea cu diploma rămâne de văzut... Între timp, însă, se pare că acea creativitate de care vorbeam mai sus s-a transformat pe moment in PReativitate... Ce să-i faci? Interesul bata-l vina...
           Deocamdată, cam atât am avut şi eu de spus... A! şi înainte să-mi iau la revedere vreau sa mai adaug că ,,Mi-a părut bine de cunoştinţă şi sper să avem o colaborare cât mai îndelungată... dragă blogule... sau dragă jurnalule? sau cum era??? "