N-am mai scris de ceva vreme pe blog şi uite că m-a lovit inspiraţia exact azi... de ziua muncii. Păi ce să-i faci? M-am gândit eu că pot sărbători ziua muncii... muncind. Iată că de data asta 1 mai nu m-a prins l-a mare aşa cum se întâmpla până acum. De data asta am fost la mare de 28 aprilie...şi m-am întors ... de 29 J Impresii legate de această mini excursie la mare? Păi ce să zic? Românaşii noştri au fost din nou nepregătiţi. Deşi în fiecare an ni se arată din vreme la televizor că pe litoralul românesc se fac pregătiri asidue pentru întâmpinarea turiştilor, eu nu am putut să constat decât faptul că aceste pregătiri au avut ca scop doar colectarea banilor celor sosiţi în număr mare ...şi nu întâmpinarea acestora cu nişte servicii...cât de cât satisfăcătoare. Am petrecut din nou ore întregi într-o terasa în aşteptarea unui prânz cald. Din păcate aşteptarea a fost nesfârşită... iar prânzul rece... motiv pentru care am plecat exact la fel cum venisem... flamândă. Din păcate acest scenariu s-a repetat în fiecare terasă. În urma acestei plăcute experienţe vin şi eu şi ma întreb ca tot omul: cum se face că deşi suntem mereu nemulţumiţi continuăm să umplem buzunarele celor care ne nemulţumesc? Şi în plus: care-i domne treaba cu 1 mai-ul asta? Adică ce, nu putem să ne bucurăm de ,,1 mai” şi ante 1 mai sau post 1 mai? De ce de 1 mai parcă se dă startul la mititei, la golit sticle de bere şi la poluarea fonică şi nu numai? Să fie asta o răzbunare pe conceptul de ,,muncă” în sine?